Emil Boc face restructurare doar din vorbe. Clientelei politice îi trebuie culcuş
Guvernul taie pensiile şi salariile în numele austerităţii şi al solidarităţii pe motiv de criză. Dar acelaşi Executiv ţine încă sub aripa-i protectoare o cohortă de agenţii şi instituţii guvernamentale, că deh, ce-i al statului e pus de-o parte, mai ales dacă pe acolo se învârte mare parte din clientela politică.
Poate acesta este şi motivul pentru care, deşi anul trecut se anunţa înjumătăţirea numărului acestor agenţii, nu s-a deranjat prea tare muşuroiul. S-au dat cifre şi statistici, reduceri şi desfiinţări. În realitate, a rămas o structură greoaie, supradimensionată şi cu activităţi redundante. Mai toate se ascund în spatele cerinţelor europene!
Cert este că ne aflăm în faţa unei Cutii a Pandorei. Odată deschisă, ajungi la concluzia că, dacă toate aceste agenţii, cele mai multe coordonate de secretari de stat şi subsecretari de stat, şi-ar face treaba, ar trebui să trăim în ţara raiului de pe pământ! În urmă cu doi ani, în subordinea Guvernului existau 244 de agenţii. În 2010, în plină criză financiară, tot au mai rămas 140. În esenţă, situaţia agenţiilor din România ar putea fi descrisă simplu - aceeaşi Mărie cu altă pălărie. În subordinea ministerelor se mai găsesc încă agenţii care au corespondenţe în diverse direcţii ale aceluiaşi minister.
Spre exemplu, dacă în ţările europene piaţa financiară este supravegheată de o singură instituţie cu direcţii specializate, în România avem trei: Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare, Comisia de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private şi Comisia de Supraveghere a Asigurărilor. Mai apoi, dacă ar fi să ne luăm după casele de asigurări de sănătate pe care le avem, ar trebui ca sistemul sanitar din România să fie lecţie europeană: Casa Asig
