- Diverse - nr. 562 / 2 Iunie, 2010 Omul despre care vom vorbi este un om puternic si hotarat. Rareori se uita inapoi la zilele trecute. Parca a trecut o vesnicie de atunci si de abia acum isi da seama de intamplarile trecutului. Ascuns de oameni si de lumea care il inconjoara, si-a cautat refugiul intr-o lume construita dupa propria-i imaginatie, care trebuia sa existe reala, undeva dincolo de hotar, dupa spusele celor dragi lui. Ambitios din cale afara, a terminat doua facultati: managementul si psihologia. Totusi, la tara, a reusit sa inteleaga putin cate putin dragostea fata de oameni, de glia natala, umorul taranului roman si suferintele lui. Zidul de ironie si enigma cu care se inconjurase reusira sa-i insele pe multi, care nu stiau cu cate se luptase… Singurul de care nu se putea ascunde Crini Vanga si pe care nu-l putea insela era Dumnezeu. Pentru ca ii era greu sa aiba secrete fata de El si pentru ca ar fi aflat repede ce pune la cale. De-a lungul timpului a dorit sa stie cat a risipit, cat adevar sau neadevar, cata vraja a pus in fiecare gest si-n fiecare cuvant, cat de real s-a lasat imbratisat sau laudat, si, astfel, in ce ritm si in ce masura simturile i s-au tocit… De multe ori, stand impreuna, mi s-a destainuit: "Am vrut sa-ti spun prea multe odata, cuvintele au dat navala, au invaluit miezul, dovedindu-se adevarul ca tot ce poate face cuvantul este sa invoce umbra realului… Din clipa in care vorbesc, descopar ca nu mai sunt acelasi, si-atunci e usor sa ajung si la tacerea originara, la constiinta existentei acestei taceri, ca un strat despartitor intre ceea ce cunosc, pricep si imaginez, si cea ce as putea recepta, incorporand simultan realitatea prin sensul in care incepe, de la mine spre altii… Ca un loc unic in care se pot intalni adevarul si ceea ce eu stiu despre acest adevar". Stand de vorba cu Crini Vanga, ma intrebam care sunt faptele viitoa