Pe termen lung, economia unei tari nu poate progresa fara investitii semnificative in activitatea de cercetare-dezvoltare (R&D), lucru care a fost inteles cu mult timp in urma de toate tarile avansate. In Japonia, fondurile anuale alocate acestui domeniu – atat fondurile publice cat si cele private – sunt echivalente cu 3.4% din PIB, in SUA procentul este de 2.8%, in Germania de 2.6%, iar tarile nordice aloca echivalentul a 3-4% din PIB activitatii de cercetare si dezvoltare. La nivelul UE, media este de 1.9%. La acest capitol, Romania sta extrem de prost – in 2008, ponderea in PIB a cheltuielilor de R&D a fost de 0.58% (~800 mil euro), in crestere comparativ cu anul 2000 cand procentul a fost de doar 0.37% (150 mil euro), insa departe de orice tara cu pretentii. Doar Bulgaria si Slovacia stau mai prost decat noi.

Activitatea de cercetare-dezvoltare are cinci surse majore de finantare: sectorul de business (companiile), sectorul public, universitatile, organizatiile non-profit si fondurile din strainatate. In UE,sectorul de business reprezinta sursa de finantare cu cea mai mare pondere in total, respectiv 55%, in timp ce in SUA procentul este de 67.3%, iar in Japonia si Coreea de Sud de peste 77%. In acelasi timp, in tarile avansate, fondurile publice acopera intre 25 si 35% din cheltuieli, iar universitatile, organizatiile non-profit si fondurile externe au o pondere de aproximativ 10%. Citeste textul integral si comenteaza pe blogul lui Cristian Orgonas.

Pe termen lung, economia unei tari nu poate progresa fara investitii semnificative in activitatea de cercetare-dezvoltare (R&D), lucru care a fost inteles cu mult timp in urma de toate tarile avansate. In Japonia, fondurile anuale alocate acestui domeniu – atat fondurile publice cat si cele private – sunt echivalente cu 3.4% din PIB, in SUA procentul este de 2.8%, in Germania de 2.6%, iar tarile nordice