Din cauza mizei ridicate a instituţiei, politizarea Curţii Constituţionale persistă.

Partidele fac eforturi să îşi plaseze oameni de încredere în posturi de judecători la Curtea Constituţională, în condiţiile în care această instituţie a arbitrat cele mai importante dispute politice ale ultimilor ani.

Curtea a fost înfiinţată, de la bun început, ca o instituţie cu puternic caracter politic: potrivit Constituţiei, trei judecători sunt numiţi de Camera Deputaţilor, trei de Senat şi trei de preşedintele României.

Principiul numirilor de către instituţii politice nu este pus la îndoială nici măcar de recenta propunere de modificare a Constituţiei, elaborată de preşedintele Traian Băsescu şi însuşită de premierul Emil Boc, care prevede numirea a 6 judecători de către parlament şi a celorlalţi 3 de către preşedinte.

„Arbitru” cu dublă măsură

Astfel, graţie şi unor articole constituţionale ambigue, Curtea a fost cea care a tranşat bătăliile politice esenţiale. Cel mai elocvent caz: un articol constituţional care prevede sec că preşedintele numeşte miniştrii la propunerea premierului a fost tranşat în maniere diferite de către Curte.

Într-un caz (Adrian Cioroianu) judecătorii au decis că preşedintele nu poate refuza propunerea premierului, în alt caz (Norica Nicolai) au decis că se poate opune o singură dată, motivat. În acest fel, nu au tranşat doar soarta unor candidaţi la posturile de miniştri, dar au definit pentru viitor raporturile dintre preşedinte şi premier.

Dată fiind importanţa dovedită a Curţii Constituţionale, expirarea mandatelor a 3 judecători pe 7 iunie a mobilizat partidele politice la maximum. Până în prezent, Curtea a fost dominată de judecătorii propuşi de PSD, iar PDL încearcă să răstoarne actuala majoritate, care i-a întors mai multe legi şi ordonanţe emise de guvernul Boc