Producţia românească “Felicia, înainte de toate” şi filmul sârbesc “Oraşul diavolului” au atras spectatorii în competiţia TIFF.
Povestea unei femei care pierde un avion, etracasată de părinţii hipergrijulii, îngrijorată de fiul său aflat departe şiiritată de indiferenţa fostului soţ pare un subiect cinematografic minor şideloc spectaculos. Din acest subiect însă, scenariştii Răzvan Rădulescu şiMelissa de Raaf, aflaţi acum şi în postura de regizori, realizează un filmremarcabil. “Felicia, înainte de toate” e acest film, cu desfăşurare banală,dar amuzant, cu conflict comun, dar foarte puternic, cu o interpretareactoricească de zile mari şi o fineţe regizorală surprinzătoare pentru doi“boboci” în domeniu. Felicia e o femeiespre 40 de ani, care locuieşte în Olanda, dar a venit la Bucureşti ca să-şiviziteze părinţii. Din cauza traficului, pierde avionul cu care trebuie să seîntoarcă şi să-şi ia fiul dintr-o tabără. Fostul soţ se dovedeşte destul deindiferent la început faţă de situaţie, mama care o condusese la aeroport seagită excesiv, tatăl bolnav dă telefoane idioate de acasă, o cursă bună spreAmsterdam nu se găseşte, aşa că Felicia îşi pierde cumpătul şi-i ţine mamei o“morală” în care izbucneşte nu doar “conflictul între generaţii”, ci şifrustrarea acumulată în timp, pe care, de obicei, o ţinem ascunsă în convenţiarelaţiilor familiale. Filmul lui RăzvanRădulescu şi al Melissei de Raaf e uimitor prin felul în care mixează clişeeledialogului domestic – de cele mai multe ori hilare pentru spectatori – cudetalii care rotunjesc atmosfera şi justifică perfect conflictul final. Prinaceastă abilitate scenaristico-regizorală, “Felicia, înainte de toate” iese dinbanal şi devine o operă de artă. Nu mai puţin, expresivitatea extraordinară aOzanei Oancea în rolul principal şi pregnanţa celorlalţi protagonişti adaugă unplus de valoare filmului. Ozana Oancea construieşte un pe