● Marin Mălaicu-Hondrari, Apropierea, Editura Cartea Românească, 2010.
Acest al doilea roman al lui Marin Mălaicu-Hondrari creşte, de fapt, din Cartea tuturor intenţiilor, roman publicat în 2006 la Editura Vinea şi republicat acum doi ani la Cartea Românească, după ce, în ciuda distribuţiei ca şi inexistente, a avut parte de un mare ecou în breasla poeţilor. Mircea Cărtărescu a recomandat entuziast acel mic roman creditîndu-l cu „şansa de a deveni o carte-cult, definitorie pentru o generaţie, asemenea Lupului de stepă al lui Hesse sau faimosului Pe drum de Kerouac“. Ei bine, asemenea fraze pot însoţi şi acest al doilea roman, mai consistent şi încă mai reuşit, unde, deşi nu sinuciderea, ci dragostea este tema principală, găsim nu doar cîteva dintre personajele primului, dar şi întregul filon poetic şi intelectual care dă savoare stilului şi greutate scrisului lui Marin Mălaicu-Hondrari, a cărui sevă narativă vine, de altfel, din propria-i biografie.
Romanul prinde contur la intersecţia vocilor celor şase personaje, doi bărbaţi şi patru femei, hexagon narativ în centrul căruia se află cîteva poveşti de dragoste pe cît de intense, pe atît de complicate. Adrian, personajul principal, este un tînăr poet din Năsăud, obsedat de literatură, ajuns în Spania pentru a învăţa limba lui Borges-Márquez-Cortázar, dar, de fapt, plecat în căutarea propriei vieţi. Va fi paznicul de noapte al unui parc cu maşini second-hand, va lucra pe o podgorie, va face şi pe şoferul de maşini furate pentru Vanessa, o argentiniancă bisexuală, pe care o va cunoaşte întîmplător şi căreia îi va deveni amant. Reîntors în Spania ca traducător – după ce o va fi părăsit din cauza morţii tatălui – se va îndrăgosti însă de Maria, sculptoriţă şi basistă într-o trupă de latino-jazz, căsătorită, dar care, prinsă şi ea în vîrtejul pasiunii şi neputînd renunţa la soţ, va consimţi la o viaţă dublă
