● ORIZONT, nr. 4, 30 mai
„Vremea marilor revolte, îndrăzneli ori pur şi simplu a îndărătniciilor pare să fie, şi în muzică, tinereţea. Probabil aşa gîndeşte Eric Clapton, amabil şi reconciliant cu vechiul rival Jeff Beck, asta după ce anul trecut reluase colaborarea după o pauză de aproape 40 de ani cu Steve Winwood, colegul de la grandiosul eşec Blind Faith. Cam la fel par să se desfăşoare lucrurile acum, Clapton şi Beck preconizînd să înregistreze împreună un album, iar dacă lucrurile nu o iau razna, să plece şi într-un mic turneu. Împăcaţi cu soarta, cei doi se complimentează reciproc, lăudîndu-şi unul altuia talentele şi priceperea într-ale cîntatului, chiar dacă pe vremuri cei doi au fost, vorba lui Clapton, inamici încrîncenaţi. Greu de spus care dintre ei au lăsat în urmă lucruri mai valoroase pentru muzica rock. Sigur Jeff Beck e dezavantajat de caracterul dificil care i-a subminat mai toate formulele de grupuri încropite, dar nişte albume ca Truth şi Beck-Ola rămîn repere fundamentale în selectia oricărui cunoscător de rock.“ (Ioan Palici „Întîlniri de gradul trei“)
● WWW.ARTACTMAGAZINE.RO, nr. 68
„După ce în Herr Paul ne-am jucat cu fabulosul şi în Cîtă speranţă cu semnele kitsch-ului anilor ’80 (bine, unii au spus că ce-am făcut noi acolo e kitsch de-a binelea, nesimţind ironia noastră, spunînd ceva de genul că neavînd bani de cristale Swarovski, ne-am cumpărat gablonţuri, cînd de fapt noi chiar gablonţurile ni le doream pentru că erau highlight-ul anilor ’80), am mai construit o casă... Eu mă gîndeam fie să o reprezint ca pe o casă a păpuşilor care, ca adult, descoperind-o peste ani, îţi declanşează amintiri sau, dimpotrivă, să o reprezint ca pe un loc sterp şi neprietenos. Radu, vrînd să construiască foarte mult cu actorii, mi-a spus că vrea ceva foarte auster, minimalist, aproape filmic, fără jocuri la nivelul spaţiului şi al cos
