Orzul, hameiul, apa şi drojdia sunt cele patru ingrediente naturale care, combinate, se transformă într-o băutură amăruie, spumoasă, rece, blondă sau brună, care are darul de a aduna prietenii laolaltă. Berea, cea mai veche şi răspândită băutură, dacă este consumată cu moderaţie, poate fi parte a unui stil de viaţă echilibrat, spun specialiştii.

ISTORIC

Povestea şi arta producerii berii sunt vechi de când lumea. Cu ajutorul hieroglifelor, al cuneiformelor şi al semnelor, istoricii au mers pe urma berii până în Africa antică, Egiptul antic şi vechile triburi sumeriene. Cele mai vechi dovezi sunt de acum aproximativ 6.000 ani şi se referă la sumerieni. Se spune că aceştia au descoperit tehnologia de fabricaţie a berii din pură întâmplare. O scriere veche de 4.000 de ani este un imn închinat lui Ninkasi - zeiţa berii.

Acest imn este el însuşi o reţetă de fabricare a berii. Nimeni nu ştie cu exactitate cum a avut loc procesul de fabricare, dar se pare că o bucată de pâine umedă a fermentat, rezultând o pastă. Conform pictogramelor, în care au fost recunoscute pâinea şi orzul, pâinea era prăjită, apoi cufundată în apă, obţinându-se un terci, din care rezulta o băutură care avea darul să-i ducă pe oameni "în al nouălea cer". Sumerienii au fost singurii care au putut repeta acest proces, fiind consideraţi părinţii tehnologiei obţinerii berii. Ei au descoperit o "băutură divină" care, cu siguranţă, era un dar al zeilor.

Din Epopeea lui Ghilgameş, scrisă în mileniul 3 î.Hr., aflăm că la fel de importantă ca şi pâinea era berea. Această epopee este cunoscută ca prima mare lucrare literară din istoria omenirii. După căderea Imperiului Sumerian, în mileniul II î.Hr., babilonienii au preluat controlul Mesopotamiei. Cultura lor se baza pe cea sumeriană, ei preluând şi dezvoltând tehnologia de fabricaţie a berii. Astăzi se ştie că babilo