De când preşedintele Băsescu a intrat în al doilea mandat, viaţa politică românească a cunoscut o degradare fără precedent. Cel mai periculos aspect este acela al încălcărilor de lege repetate şi al neconstituţionalităţii unor demersuri iniţiate de la cel mai înalt nivel.

Pentru Guvernul României, această jucărie stricată a Palatului Cotroceni, legea a devenit o chestiune agasantă, numai bună de terfelit în văzul lumii. Aceşti guvernanţi, majoritatea din Parlament şi preşedintele ţării se uită în ochii tăi, te mint şi te abuzează într-un mod uluitor. Şi pretind că o fac în numele "ordinii publice şi al siguranţei naţionale".

În nici unul dintre momentele dramatice prin care a trecut România în 20 de ani nu au fost invocate raţiuni de securitate pentru privarea unei colectivităţi uriaşe de drepturile sale fundamentale. Peste 10 milioane de români, cea mai mare parte a lor pensionari şi bugetari, sunt abuzaţi azi de o guvernare care calcă legea în picioare. În regimurile trecute au existat derapaje pentru care decidenţii acelor zile au plătit, politic şi în plan de imagine, cu vârf şi îndesat. Ion Iliescu pentru primele două mineriade - Iunie 1990 şi Septembrie 1991 - şi Emil Constantinescu pentru mineriada din 1999, când CSAT a dat ordin ca Armata să iasă în stradă, tăind calea minerilor cu tancurile.

Evident, evenimentele de la Târgu-Mureş din martie 1990, demonstraţiile violente de la prăbuşirea FNI şi alte cazuri pot fi catalogate ca precedente. În aceste cazuri amintite, câtorva zeci de oameni li s-au încălcat drepturile, au fost reţinuti, bătuţi şi apoi arestaţi fără vreo vină concretă. Un abuz evident al statului asupra cetăţenilor săi.

Ceea ce se întâmplă acum depăşeşte însă orice închipuire. Jumătate din populaţia ţării, prin legi date de guvern, este privată de unele drepturi elementare. Jurişti remarcabili, pro