Eugen Fritea a învățat să aprecieze adevăratele valori ale vieții. Predă matematica, însă nu uită de pasiunile sale: poezia, sportul și natura. A publicat două cărți în amintirea părinților săi și afirmă că scrie doar din plăcere.
În ciuda faptului că activează într-un domeniu atât de rece precum matematica, Eugen Fritea este un om sensibil, clad și atent la cei din jurul său. Crescând la țară, în județul Bihor, s-a îndrăgostit de natură, iar aptitudinile sale în domeniul matematicii i-au îndrumat pașii în cariera pe care urma să și-o construiască.
„Mi-am ales cariera didactică încă din vremea liceului. Tatăl meu mi-a sugerat să devin profesor de matematică, medic veterinar sau inginer silvic. La liceu, m-am simțit mult mai atras de matematică decât de celelalte domenii și așa m-am hotărât să merg spre facultatea de profil, de la Timișoara”, povestește profesorul.
Dorința de a sta la catedră, în fața elevilor, se vede în toate alegerile profesionale pe care le-a făcut, de-a lungul timpului.
„Am fost al 17-lea absolvent în cadrul facultății și am avut ocazia, după finalizarea ei, să rămân ca asistent universitar în Timișoara. Nu am făcut-o, pentru că nu asta am considerat a fi menirea mea. Am ales să merg la catedră, să fiu profesor și să nu fiu asistentul nimănui”, ne spune el.
Așa a ajuns în Șimleul Silvaniei, unde a predat matematica până în anul 1975, când, printr-un concurs, a venit la liceul Domnul Tudor din Severin, liceu la care a rămas până în prezent.
A publicat două cărți
Dorința sa de a scrie s-a manifestat încă din școala generală.
„Având ca profesoare de limba română pe Doina Calomfirescu și Ioana Cucu, mi-a fost implementată dragostea pentru literatură. În plus, copil fiind, eram mai sensibil și îmi plăcea foarte mult să ascult versuri, să citesc și să le înțeleg. Până la urmă, am început să le și scriu
