Festivalul s-a deschis cu multe scurtmetraje româneşti... care au reuşit, în mod ciudat pentru ţara noastră, să umple până la refuz mica sală a cinematografului Arta (cunoscut drept „cinematograful studenţilor", aflându-se în imediata apropiere a Universităţii Babeş-Bolyai).
Filmele proiectate în seara deschiderii festivalului, ce au fost prezentate în trei calupuri, concurează la TIFF pentru Premiul Zilelor Filmului Românesc, secţiunea scurt metraj. Am apucat să văd doar primele două „reprize", asta pentru că cea de-a treia a fost difuzată în paralel cu gala de deschidere. În ciuda problemelor de sonorizare ce au dat emoţii regizorilor prezenţi la proiecţii şi dureri de cap spectatorilor, a fost o seară cu surprize plăcute. În primul rând mi-a plăcut că sala a fost plină (vorbim totuşi despre un gen nu tocmai promovat, nu tocmai accesibil publicului - scurtmetraje vedem doar în festivaluri, ocazional pe HBO sau la diferite institute culturale în seri tematice, apoi persoanele care semnează regia nu sunt deloc cunoscute, deci nu atrag spectatori), dar şi faptul că pe durata proiecţiilor, nu am auzit în sală nici un telefon mobil sunând (o asemenea „performanţă", noi, la Bucureşti, n-o mai întâlnim nici măcar la teatru).
Cum Iulia Rugină a fost prezentă la proiecţie, voi începe cu filmul ei cel mai proaspăt, „Captivi de Crăciun". Este un film foarte bun şi bine realizat şi, deşi este un mediu metraj (are 40 de minute), nu plictiseşte nici un minut. Scenariul este semnat de Iulia Rugină, Oana Răsuceanu şi Ana Agopian, ele reuşind să contruiască echilibrat povestea, ce ne vorbeşte, prin intermediul a patru personaje, despre aşteptare, stabilirea relaţiilor de prietenie, speranţe, exasperare şi, în final, acceptare. Cei patru ajung într-o mică gară de provincie urmând a lua trenul spre Bucureşti, tren însă care nu va mai ajunge, fiind înzăpez
