După ce sezonul trecut „a reuşit“ cel mai prost an competiţional din era Mititelu, în vara aceasta, Universitatea va trebui să fie restructurată complet. Cine nu vede acest lucru ori n-are nici o treabă cu fotbalul, ori este bătut în cap. Aflată în faţa celei mai grele încercări de până acum, Ştiinţa trebuie să tragă ponoasele unui management dezastruos. Acest mod de a face „fotbal“ a dus echipa în situaţia de a pierde nu numai din forţa fotbalistică, existentă pe vremea lui Napoli, ci şi din brandul care, în alte vremuri, inspira încrederea necesară pentru a aduce în Bănie valori şi nu oameni de umplutură. Dacă mai punem şi zvonurile care îl dau pe finanţator aproape falit, atunci încercarea pe care o să trebuiască să o treacă echipa pentru a putea ridica din nou capul plecat de atâta timp o să fie una imensă. Personal, cum probabil mulţi dintre fanii Universităţii au făcut în ultimul campionat, mi-am imaginat o strategie pentru anul viitor. Şi cum Mititelu nu dă nici un semn că ar fi dispus să lase echipa pe mâinile unui finanţator mai capabil (atât financiar, cât şi profesional), precum Gică Popescu, iar despre venirea unui asociat în club nu poate fi vorba, din start au existat dificultăţi în conceperea unui plan de bătaie. În momentul în care vrei să faci o trupă competitivă, finanţatorul trebuie retras în umbră. În Bănie nu trebuie să se mai ştie că Mititelu este patronul Universităţii, fiindcă acest lucru ne-a produs mai mult rău decât bine. Echipei îi trebuie un preşedinte de club abil, care să aibă atât relaţiile necesare pentru a atrage oameni de fotbal la Ştiinţa, cât şi inteligenţa pentru a face pace cu federalii şi autorităţile din Craiova. În opinia mea, Marcel Popescu ar fi omul ideal pentru a conduce din punct de vedere administrativ acest club. El, alături de Corneliu Stroe şi de Ilie Balaci, ar aduce liniştea necesară pe toate planurile. În privinţa