PD-L incepe sa deconteze toate erorile de structura atat din evolutia sa, cat si din constructia actualei coalitii. Apare acum pretul lipsei de indentitate doctrinara, al dependentei de un singur lider, al expandarii dincolo de capacitatile reale, dar si bumerangul tradarii.
Nici n-au intrat in vigoare masurile de austeritate si decizia de separare a afacerilor cu statul de politica, ca democrat liberalii au intrat in deriva. Un parlamentar a sarit direct in barca PSD. Sorin Frunzaverde, vechi democrat, vesteste cresterea fiscalitatii, pe care o socoteste preferabila masurilor de austeritate decise de PD-L.
Multi parlamentari PD-L, sub protectia anonimatului inca, maraie pe la colturi si ameninta, mai mult sau mai putin voalat, ca nu se vor mai supune deciziilor conducerii partidului. Si un prim semnal a fost lansat la votul, din plen si comisii, in privinta propunerilor de judecatori pentru Curtea Constitionala.
Candidatii PNL si PSD i-au surclasat deocamdata pe cei ai PD-L cu voturi deomocrat liberale.
Partidul, atat de disciplinat pana acum, pare impartit in grupuri scapate de sub controlul central, care isi fac propria politica si care, la o adica, n-ar avea prea multe apasari sa paraseasca rapid corabia cand aceasta va incepe sa se scufunde. Sa nu ne miram daca PD-L se va comprima cu o viteza uluitoare, chiar mai mare decat aceea cu care s-a expandat. Si asta pentru ca pe oamenii adunati sub sigla lui nu-i legau decat doua lucruri mari si late: pofta de resurse bugetare si autoritatea lui Traian Basescu. Ambele sunt acum pe duca.
Traian Basescu, aflat la cel de al doilea si ultim mandat, nu mai este o locomotiva a partidului si nu ii mai poate face mari servicii electorale, cu atat mai mult cu cat popularitatea lui este in cadere libera. In plus, presedintele a aratat la ultimele alegeri vulnerabilitati