Am o prietena care exemplifica cel mai bine (in viata mea cel putin) ideea aceea cu contrastele si atrasul lor. Eu sunt slaba, ea e grasa (cu adevarat grasa, bine ca macar face haz de necaz!), eu sunt colorata- ea serioasa, eu sunt vorbareata si imi deschid sufletul- ea e rezervata si distanta in viata particulara (si in cea profesionala, am vazut-o si acolo, e la fel de fapt). Eu rad, ea rar. Eu sunt vie, pasionala, imi asum lucruri, ma consum si ma enervez, ea se da lovita. Se preface ca nu stie, nu vede, nu o intereseaza, nu vrea sa se implice in viata altora. Eu sunt inimoasa, ea e cinica si excesiv de logica. Eu o iau in brate, ea, si dupa atatia ani, se retrage si imi spune “hai Doria, iar ma iei cu dulcegariile astea”. Eu invat repede si uit cateodata la fel de repede, ea e toba de carte, masterate, doctorate, “facultate”, si alte treburi care se termina in “te”.
La inceput, cand ne-am imprietenit, m-a luat prin surprindere. Pentru ca am obiceiul de a ma tine scai de OAMENI, fac tot posibilul sa pastrez in viata mea aceasta specie cand o detectez, o adulmec, o miros. Nu ma dau batuta pre repede, poa’ sa –mi faca cineva ceva prea dur/rau ca sa dau inapoi. Asa am procedat si cu ea. Mi-a placut ceva la ea, am respectat-o, am admirat-o , iar ea, culmea, a reactionat (de mentionat- eu si femeile, mai ales dupa zeci si ceva de ani-praf!praf relatie, praf, aferim, rahat, cogeac, baclava, adica nimic), s-a lasat “sedusa” de mine, iar acum imi raspunde foarte franc cand o mai tachinez ”auzi? Dar noi suntem ca apa si vodka, de ce ai vrut si tu sa fim prietene, fiindca nu sunt ca celelalte prietene ale tale”- “pentru ca eu n-o sa fiu niciodata ca tine Doria, si imi place sa traiesc viata ta, cu tine odata” (ma ucide cand imi spune asa, ma jur)
Nici vietile noastre n-au nimic in comun. Ea are familie, doi copii destepti si nazdravani, un sot dedicat si at
