Pentru că în România s-au lovit de mitocănie, nesimţire, birocraţie şi şpagă, patru medici au ales să profeseze în Franţa şi Anglia. Ei ne-au povestit despre motivele care i-au determinat să părăsească România pentru a-şi face meseria aşa cum în ţara noastră pare că este aproape imposibil.● Jurnalul Naţional: De ce aţi ales să profesaţi în străinătate?
Felicia Buruiană (medic la East of England Deanery, cu sediul în Cambridge, Bedford Hospital NHS Trust - Marea Britanie): M-am decis să îmi încerc norocul profesional în străinătate în urma insatisfacţiilor şi a nerecunoaşterii meritelor în ţară, în ciuda muncii asidue pe care o depuneam.
Roxana Hotoboc (medic A&E Department la un spital din Londra): Pentru că salarizarea medicilor este incomparabil mai mare. Societatea engleză asigură mediul de muncă necesar medicilor, începând cu protocoalele de specialitate care ajută medicii în desfăşurarea activităţii medicale şi terminând cu respectul şi suportul necondiţionat acordat atât de superiorii în grad medical, cât şi de subalterni.
● Care au fost motivele care v-au determinat să plecaţi din ţară?
Roxana Hotoboc: Dezamăgirea faţă de sistemul de relaţii şi pile care era la momentul plecării mele (n.r.: septembrie 2007) şi este încă principala posibilitate de angajare pe un loc de muncă şi de promovare, lipsa de respect şi atmosfera oribilă de muncă creată de un director al SAJ Gorj, numit pe criterii politice. După cum vedeţi, am fost dezgustată de societatea în care trăiam şi am hotărât că vreau altceva pentru copiii mei. Aşadar, viitorul copiilor mei a fost principalul motiv pentru care am plecat. Nu am vrut ca ei să trăiască într-o societate ca a noastră.
Iulian Coca (a plecat de un an şi jumătate şi lucrează într-un mic spital din Finistere, care aparţine de CHRU Brest - Franţa): Lipsa speranţei însănă
