La 40 de ani, Ozana Oancea a debutat în cinematografie, în rolul Feliciei din filmul lui Răzvan Rădulescu, după ce zece ani a fost actriţă de teatru la Craiova. „Un fel de mâhnire, discreţie şi sarcasm”, sunt vorbele regizorului la adresa actriţei, despre care spune că a intrat perfect în rolul personajului său.

Adevărul: Felicia este debutul tău în cinematografie. Ce ai făcut înainte de asta?

O. O. Am fost actriţă de teatru la Teatrul din Craiova timp de 10 ani. Am trăit nişte ani foarte frumoşi şi foarte plini, am călătorit foarte mult. Am rămas multă vreme acolo şi atunci nici nu m-am gândit să fac film. Nu am dorit, pentru că noi în şcoală nici nu am făcut cursuri de actorie de film. În continuare sufăr însă de acest complex. Am făcut-o deja, şi o fac în continuare, o să mă duc şi la filme de şcoală. Simt că am ratat o şansă foarte mare prin faptul că nu am jucat în filme de şcoală , să te trezeşti la 40 de ani pe un platou de filmare cu un rol principal şi să fii în continuare îndoit de rolurile colegilor de pe platou, să nu ştii lucrurile acestea tehnice, nu e prea uşor…

Totuşi, regizorul te-a lăudat. A spus că erai singura actriţă de pe platou care ştia textele colegilor.

Probabil că de spaimă (râde). În general nu sunt o perfecţionistă, dar nici nu-mi place să enervez oamenii. Este unul din cusururile mele. În general încerc atât de mult să nu enervez oamenii, încât probabil că dispar cu totul. Uneori, cineva mă ia pe sus şi îmi dă un rol principal într-un film, şi asta e, nu mai pot să mă ascund.

"Mă regăsesc în personajul Feliciei"

Te regăseşti în filmul lui Răzvan Rădulescu?

Da, m-am regăsit mult prea bine.

Felicia este un pic din Ozana Oancea?

Felicia e un pic din Ozana Oancea şi un pic din oamenii din jurul ei, nu m-am avut doar pe mine de model, ci şi pe alţi