Un articol primit de la o fată cititoare:
Uneori încercăm să dăm sfaturi dar, o spun din proprie experienţă, este inutil. Nu merită. Spunem doar banalităţi şi prostii, spunem de fapt ceea ce celălalt nu vrea să audă.
Există în viaţa asta două feluri de oameni: cei care creează probleme şi cei care rezolvă probleme. Înainte de-a da sfaturi verificaţi din ce categorie faceţi parte.
Îmi aduc aminte că, într-o seară, mă sună o fostă amică de facultate, cu care colaboram periodic la firma noastra, şi-mi spune că vrea să vorbească cu mine neapărat. Urgenţa cu care îmi vorbea m-a făcut să mă gândesc la fel şi fel de scenarii. N-am stat pe gânduri şi m-am întâlnit cu ea. Cum m-a văzut, a intrat direct în subiect. A început să vorbească prozaic despre iubitul ei de 5 ani de zile care, cu o săptămâna înainte de nuntă, i-a fost necredincios. Amica mea vedea nunta apropiindu-se, sărbătoarea aranjată, restaurantul plătit şi invitaţiile trimise, şi îmi cerea un sfat asupra situaţiei în care se găsea.
Primul gând a fost să mă abţin, să mă declar blocată, să invoc imaturitate patologică. Dar, după aceea, conştientă de situaţie, i-am spus: nu te căsători, anulează totul şi rămâi logodită, punându-l la încercare, până te vei convinge că nu se va mai repeta figura.
Schema pe care o propuneam se baza pe o anumită raţiune: orice s-ar spune, infidelitatea pre şi post căsătorie nu e acelaşi lucru. Tipul avea nevoie de un vot de încredere.
Dar, ce să vezi? Nu numai că au iritat-o cuvintele mele, dar efectiv a detestat planul propus. De fapt, în sinea ei, nu-şi dorea ca eu să-i spun contrariul a ceea ce, subliminal, ea deja hotărâse. M-am simţit ca naiba în acel moment şi mi-am dat seama că nu vroia să fie sfătuită. Hotararea era de fapt luată: vroia să continue cu nunta. Dar, aşa cum spun juriştii, avea nevoie de ajutor ca să-şi fundamenteze hotărârea. Vr
