Întotdeauna am fost fascinat de gadgeturile electronice: de regulă mă seduc funcţiile ascunse, dimensiunea ludică a obiectelor utile, culorile contrastante, liniile de forţă care ascund (de fapt, subliniază) motoraşe puternice şi mecanisme ingenioase. Dar niciodată nu m-am gîndit că aceste aparate pot fi privite ca obiecte de artă, necum să le întîlnesc într-o galerie sau un muzeu.

Acum un an m-a surprins decizia curatorilor de la Pinakothek der Moderne din München de a prezenta, într-o sală special dedicată, o expoziţie despre istoria computerului personal: de la primele modele de Macintosh, solide, cu nişte carcase parcă umflate cu steroizi, pînă la diafanul şi supersonicul MacAir, trecînd prin ecranele blindate ale laptopurilor Toshiba, deskt-top-urile pătrăţoase & inteligente, construite de IBM şi turnurile tunate ale creatorilor europeni, umplute cu tranzistori şi circuite ieftine made in China. „Totul e design“ – scria, undeva, în catalogul expoziţiei. Aşa e: designul dă funcţiei un corp. Fără un înveliş care să le susţină, rotiţele şi circuitele ar fi triste şi inutile.

Dieter Rams creionează, de mai bine de 40 de ani, carcasa produselor din gama Braun: ceas deşteptător, calculator de buzunar, periuţă de dinţi electronică, nenumărate electrocasnice, combine muzicale etc. Mr. Braun – acesta e numele sub care e cunoscut Dieter Rams în SUA şi în Japonia, unde a fost invitat să redeseneze diverse produse – a devenit, prin creaţiile sale, un fel de guru al designului european. Museum für Angewandte Kunst din Frankfurt prezintă, pînă în septembrie, o retrospectivă a creaţiei sale. Stilul minimalist explorat de Rams începînd cu jumătatea anilor ’50 – care a marcat definitiv identitatea vizuală a produselor Braun – a fost redescoperit, recent, de companii-gigant din domeniul echipamentelor electronice. Iar Apple, producător al computerelor Macintosh,