Fost campion cu Ştiinţa în 1974, Alexandru Boc afirmă că echipa alb-albastră şi suporterii de pe fostul „Central“ alcătuiau o adevărată familie, iar atmosferă ca la Craiova nu a întâlnit pe alte stadioane din România. - Mai putem vorbi de simbolul Craiova, „campioana unei mari iubiri", în condiţiile în care Ştiinţa a avut obiectiv salvarea de la retrogradare şi dispută meciurile la Turnu Severin? - Faptul că Ştiinţa joacă la Turnu Severin este pentru jucători un impediment şi un

dezavantaj. Eu am fost la un meci al Universităţii la Turnu Severin şi mi-am dat seama că spectatorii de la Turnu Severin iubesc la fel de mult Ştiinţa ca şi cei din Craiova. Asta-i o discuţie... Trebuie să spun că, într-adevăr, atmosfera de pe fostul „Central" - unde eu am jucat câteva sezoane - nu era niciunde în România! În cariera mea de fotbalist am jucat în provincie şi am câştigat două titluri cu acelaşi antrenor, Duţu Cernăianu, cu Petrolul (1966,) şi Universitatea Craiova (1974) şi în Capitală (la Dinamo, Sportul Studenţesc şi Rapid), dar atmosferă ca la Craiova nu am întâlnit în altă parte. „Am venit la Ştiinţa pentru suporteri“ - Aţi jucat trei sezoane la Craiova... - Motivul principal pentru care mi-am dorit să joc la Universitatea Craiova a fost pentru suporteri! Îi tot spuneam lui Nelu Oblemenco că abia aştept să joc în culorile alb-albastre pe un „Central" arhiplin, cu ovaţiile şi încurajările fantasticilor suporteri ai Ştiinţei. Şi mi s-a împlinit visul, iar sezonul 1973/1974 - când Universitatea a adus la Craiova primul titlu - rămâne istoric. Echipa şi suporterii de pe fostul „Central" alcătuiau o adevărată familie! Eram atât de ataşat de fani încât i-am trimis o vedere din Germania - unde am fost cu lotul naţional de tineret - şefului galeriei de atunci a Ştiinţei, Ostrovschi. - Acum? - Ceva s-a rupt... Trebuie neapărat „reparată" această ruptură. În general vorbind,