Moneda unica europeana a ajuns la rascruce: sau se creeaza o uniune fiscala si politica a statelor care o detin, sau euro dispare. A afirmat-o unul din parintii ei fondatori, Romano Prodi, fost presedinte al Comisiei Europene, în Financial Times din 20 mai 2010. A treia cale, în opinia sa, nu exista.

Disneyland, Wanderland, Euroland, Legoland

Daca se va naste, o uniune politica si fiscala în zona euro, va trebui botezata. Numele cel mai vehiculat este, în mod logic, „Euroland”, substantiv propriu ce rezoneaza cu Disneyland, Wanderland sau Legoland, fara a prefigura vreun parc de distractii. Dimpotriva, prin profunzimea implicatiilor, o astfel de uniune ar fi fundamentala pentru Europa. Vocabula “land” tradusa prin românescul “tara”, denumeste si “Tara minunilor” sau “Tara Motilor”. În engleza se face clar distinctia între stat si tara. Statele membre nu sunt, de regula, tarile membre. Cuvântul englez “land” este un al treilea, pe lânga “tara” (country) si “stat” (state). Cum sa-i spunem în româneste? Tarâm? Suna prea „de poveste”, ceva aducând a „tarâmul celalalt”! În lipsa altui termen consacrat, voi folosi numele propriu Euroland, pentru a defini acea viitoare zona euro cu o politica fiscala unica, sau poate chiar o uniune politica.

Primele referiri la o posibila moneda unica, înaintea Tratatului de la Maastricht, pareau pentru unii scenarii animate pe tarâmul legendei, sub pana unui talentat desenator. Apoi, pe masura ce minunea se înfiripa, s-a deschis parca un Wanderland, pâna în 1999 când euro a devenit moneda efectiva de cont. Unii se simteau înca în tara minunilor, în lipsa unui euro palpabil. În cele din urma, la 1 ianuarie 2002, bancnota euro a ajuns în mâna cetatenilor batrânului continent, confirmând ca, iata, din Wanderland se iesea în lumea reala.

Cu timpul însa, odata cu recesiunea globala si mai ales cu criza datoriei suvera