Criza financiară, asociată crizei economice, a făcut ca numărul celor care dispun de bani lichizi în cantităţi mari să se împuţineze, lucru care, indirect, favorizează spălarea de bani, întrucât multe instituţii care se ocupă de transferul de fonduri au început să neglijeze precauţiile şi prevederile legale legate de combaterea spălării banilor. În vestul ţării, deşi au mai existat sesizări şi anchete pe această temă, numărul cazurilor ajunse în instanţă în ultimii doi ani e extrem de mic.

Recesiunea, factor favorizant

Aflându-se în situaţii economice deloc bune, în criză de clienţi, multe unităţi economice specializate pe transferuri de sume foarte mari au lăsat garda jos, relaxând cu de la sine putere cadrul în care se pot derula operaţiuni financiare care ar putea fi suspectate de spălare de bani.

E un fenomen pe care Comisia Europeană l-a remarcat în aproape tot spaţiul comunitar, şi tocmai de aceea, în acest an, au fost transmise de mai multe ori recomandări statelor membre să nu neglijeze implementarea legislaţiei anti-spălare de bani. În acest sens, şi România s-a angajat să iniţieze şi să asigure buna funcţionare a unui sistem de monitorizare electronică a transferurilor suspecte de fonduri, sistem numit Unitatea de Informaţii Financiare.

Însă, ca la orice proiect IT care trebuie făcut urgent, la recomandările Uniunii Europene, autorităţile române se confruntă cu un deficit de logistică, de personal calificat şi, nu în ultimul rând, de fonduri. Cu toate acestea, în paralel cu lucrul la armonizarea bazelor de date, la standardele cerute de Uniunea Europeană, Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor susţine că şi-a exercitat mult mai bine pe parcursul anului trecut abilităţile de control, făcând 351 de acţiuni de inspecţie şi control la structurile care au obligaţia să-i raporteze transferurile s