Zeci de instituţii inutile care îşi copiază una alteia atributele, dar şi lipsa de rezultate concrete - acesta este portretul robot al unui stat care nu funcţionează, dar cheltuie. Pe toate aceste pseudo-instituţii - clădite pe privilegii, nepotisme şi risipa banilor publici fără respectarea condiţiilor legale - le plătim noi în fiecare zi. Iar în ziua când rămânem fără bani pentru că plătim decontul ineficienţei, pensionarii sunt forţaţi să renunţe la singura porţie de carne pe săptămână pe care şi-o mai permiteau.

Totul pentru ca zecile de mii de alintaţi ai bugetului să-şi poată sorbi în linişte cafeaua. De 20 de ani, statul român simulează funcţionalitatea şi caracterul public al instituţiilor sale, de fapt nişte surse de afaceri personale pentru cei aflaţi la guvernare. În momentul de faţă, în România există aproximativ 140 de instituţii pe lângă Guvern sau în subordinea ministerelor, majoritatea agenţiilor, institutelor şi departamentelor acestora dovedindu-şi eficienţa doar la cheltuirea banului public. Cum reuşeşte România să arate ca un trabant dotat cu motor de maşină de cursă şi să meargă doar în marşarier?

Restructurarea aparatului de stat a fost unul dintre refrenele de Crăciun şi Revelion în România, dar una s-a cântat şi cu totul alta s-a dansat. Premierul Emil Boc ne-a anunţat victorios desfiinţarea a 112 agenţii de stat. În mod real, au dispărut 53. Iar dispărut este foarte mult spus, pentru că acestea de regulă au fost redenumite şi comasate cu alte instituţii sau preluate sub comanda altuia. Lipsa de intenţie reală de restructurare o dovedesc chiar rezultatele.

România a avut şi are în continuare instituţii redundante, agenţii supradimensionate şi departamente care există doar pentru a consuma.

Să o luăm chiar cu începutul. Executivul României este reprezentat juridic de instituţia Secretariatului