Deşi inclusiv în ultima perioadă, odată cu anunţarea pachetului de măsuri anticriză s-a recunoscut oficial că o mare sursă de deficit bugetar o constituie sistemul defectuos şi adesea clientelar al achiziţiilor publice, în momentul de faţă se pare că se doreşte „liberalizarea” acestui domeniu, şi nu punerea sa sub o monitorizare mai strictă. Astfel, se vrea, printr-un proiect de lege, să se dea „undă verde” pentru achiziţii directe cu bani de la buget până la pragul valoric de 50.000 de euro. Aceasta în condiţiile în care, inclusiv în Timiş, în ultimele luni au fost descoperite o grămadă de aberaţii şi nereguli legate de sistemul de achiziţii publice.
Un proiect controversat
Neoficial, la începutul săptămânii a apărut informaţia că la Secretariatul General al Guvernului ar fi în pregătire un proiect de ordonanţă prin care se vrea ridicarea pragului valoric pentru achiziţii directe din bani publici până la 50.000 de euro, în cazul produselor şi serviciilor, şi 100.000 de euro, în cazul lucrărilor publice. Aceasta în condiţiile în care cumpărarea directă e cea mai puţin transparentă şi predispusă la ilegalităţi formă de achiziţie publică. Până acum, pragurile maxime admise pentru achiziţii directe erau de 15.000 de euro pentru produse şi servicii şi 40.000 de euro pentru achiziţii de lucrări.
Situaţia e cu atât mai ciudată cu cât principala structură de reglementare a disputelor în domeniul atribuirii contractelor publice – Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor – este în subordinea Secretariatului General al Guvernului, primindu-şi finanţarea de la această structură. În ciuda numeroaselor solicitări făcute în acest sens, până acum, Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor nu a primit un statut independent din punct de vedere financiar, nefiind autorizat ca ordonator principal de credite.
