"Vreţi să mă ridic, doar am bilet mai încolo, ce tata mare vă deranjează?"
Trenul Bucureşti - Bacău, tur - retur. Unul dintre locurile unde nesimţitul e la el acasă şi te constrânge să-l accepţi fără drept de apel până la destinaţie. Nemulţumit de loc, ostentativ, urât mirositor, băutor de bere, agasant, necivilizat, mitocan. Nesimţitul e o specie aparte care înglobează, într-un singur cuvânt, tot ce înseamnă proastă creştere. Puturos până la crasa indolenţă, ofticos, în bătaie de joc, sărac şi fudul.
Românul a dat personalul pe Intercity, fără bunul-simţ de a respecta locul în care se află. Din contră, el murdăreşte cu accesele de proastă creştere un mijloc de transport care ar fi trebuit să ne facă cinste după atâta vreme. Dar se pare că românul necivilizat, la rându-i vehement critic al nesimţirii, nu vrea să evolueze. Sărăcia în care se scaldă nu e un motiv al proastei lui creşteri. Lenea, lipsa de respect, egoismul şi propriul confort devin standardele nesimţitului sublim. Acesta nu face sacrificii, nu are decenţă şi nu acţionează decât în conformitate cu doleanţele lui primare, egoiste, viciate.
Totul îi pică din cer şi, dacă nu e aşa, se burzuluieşte îndreptăţit, astfel încât îi obligă pe cei din jur să cedeze. Îşi cere drepturile cu forţa, ostentativ, "că, deh, nu vă deranjează, nu?" - replică el după ce-şi întinde scoabele pe tine, se scarpină în nas, îşi freacă mucii între degete, îşi scoate vata din urechi. Te prosteşte, te fraiereşte, te şmenozeşte, mizează pe tăcerea ta atunci când intră cu japca şi te ofensează vizual, auditiv şi cel mai adesea olfactiv, aproape de leşin.
Intercity 551, ora 6 dimineaţa. Îl găsim aici pe nesimţitul olfactiv. Bine îmbrăcat, la costum, sacou roşu, pantaloni negri, se ascunde tacticos în spatele ziarului de dimineaţă. Trenul porneşte şi o dată cu el mirosul de bud
