Vreme de două luni, Dilema veche a oferit cititorilor DVD-uri cu filmele clasice ale lui Chaplin. Pariul a fost cîştigat: în ciuda unor păreri sceptice, mii de oameni sînt încă doritori să-l vadă, pe peliculă, pe Charlot, în rol principal. Cel mai cunoscut vagabond al ecranului este însă popular nu doar în România: numele lui încă poate scoate titluri de prima pagină în presa de pretutindeni, filme documentare sau surpriza redescoperii primelor lui creaţii, de la începutul secolului trecut. În 2010, Charlot se poate metamorfoza, fără a-şi schimba esenţa, într-un personaj în care omul contemporan se regăseşte. Pe alocuri capătă nuanţe etnic-multiculturale cu variaţii new-age, uneori se mută în realitatea virtuală, alteori iese la iveală băiatul obraznic şi natura maliţioasă din spatele vagabondului cu inimă de aur. Prin toate transformările şi re-interpretările, rămîn ca laitmotiv costumul negru, bastonul şi melonul.

Prăjitura-gheată şi fanii indieni

Regizoarea australiană Kathryn Millard a dorit să facă un documentar despre imitatorii lui Chaplin în diferite zone ale lumii, începînd cu ţara sa de baştină. Spre surpriza ei, a descoperit că admiratorii cei mai fervenţi (cu accente religioase chiar) ai vagabondului se află în India, în orăşelul Adipur, din nord-vestul ţării. Prin anii ’60, Ashok Aswani, fiu de farmacist, mai tîrziu medic, l-a descoperit în cinematograful local, care difuza de obicei filme marca Bollywood, pe Chaplin în Goana după aur.

După ce a încercat fără succes să devină la rîndul lui actor, Aswani s-a specializat în medicină Ayurveda, s-a întors acasă şi a început să recomande vizionarea filmelor lui Chaplin şi imitarea lui odată cu leacurile oferite pacienţilor. Din 1973 încoace, în fiecare an, de ziua lui Chaplin, are loc un festival-procesiune în care peste 200 de oameni îmbrăcaţi precum Charlot, de la bătrîni la p