Dacă nu se dezmeticesc rapid, românii pot spune Adio! Scurtei perioade de democraţie pe care, adesea ciuntită, au trăit- o totuşi din ’90 încoace. Ciuntită de toate guvernele care, odată instalate, s-au lepădat de angajamentele electorale şi au hărtănit ţara în folos de partid, de clientelă politică. Dar niciodată trufia şi inconştienţa, incompetenţa şi abuzul nu s-au manifestat cu mai multă agresivitate ca acum. Zilnic, mass-media abundă de cazuri grave - afaceri oneroase, venituri salariale exorbitante, demnitari implicaţi în matrapazlâcuri, rapt continuu şi feroce, cheltuieli guvernamentale dezmăţate pentru bunuri şi servicii, dublate de o incapacitate managerială cronică şi de minciuni sfruntate. Recunoscute la înghesuială chiar de miniştri. În orice ţară democratică, Guvernul şi-ar fi dat demisia sau ar fi fost debarcat de Parlament. Nu şi în România. Unde guvernanţii ţin cu ghearele şi cu dinţii de putere. De frică să nu piardă ciolanul. De frică să nu dea samă pentru jaful din ţară.
Boc continuă lanţul minciunilor, sperând să scape de cenzură. Susţine că măsurile lui, care aproape înjumătăţesc nivelul de trai al unei populaţii şi aşa sărace, au corespondent în ţările europene. Nu! Nicăieri nu s-au redus salariile decât cel mult cu 5%, ci au scăzut drastic cheltuielile guvernamentale. Şi nicăieri n-au fost reduse pensiile, ci cel mult au fost îngheţate.
Două declaraţii de ieri. În stradă ies oameni care câştigă mai mult decât parlamentarii (Roberta Anastase). Am fi tâmpiţi, dacă nu am aplica programul guvernamental de austeritate (Andreea Paul Vass, consiliera lui Boc). Nimic de comentat.
