Relaţia stăpân-slugă. Sluga preia ura, antipatia stăpânului faţă de un al treilea, pe când stăpânul, mai inteligent, sau mai generos, s-a eliberat de ura lui. Dar sclavul continuă resentimentele în contul celuilalt...
Eşecul, pe adversari, îi bucură...
*
Preferăm să-i atacăm, să-i jignim pe alţii, ne supărăm pe ei, ca să ne apărăm de adversarul care nu ne convine...
*
Cezarul lui Césanne, cu picioare scurte, degenerat, braţe scurte şi ele, cap mare cât o varză, păr sur, des, ondulat, pieptănat cu cărare dându-i aspectul unei femei bătrâne...
*
Cenzura interioară este ca prezenţa unei neveste alături de tine, o nevastă de lungă durată, pe viaţă...
Vezi C., ale cărui memorii suferă de... apăsarea acestui fel de cenzură interioară.
Ceva care „modifică" totdeauna unghiul drept, din care ţi se arată adevărul, care este... neobişnuit, ... ca adevăr.
*
În tren, spre Arad... În compartimentul de dormit îl cunosc pe „regele cu şapcă", cum îi zic prietenii, pentru că odată unul dintre ei îl asimilase cu Ferdinand, întregitorul de neam. Era el şi „cam sas"...
Îl auzisem, prima dată, în trenul de Arad. Eram în compartiment cu doi inşi. Cu cel care îl recomandase pe cel de-al doilea că „era regele cu şapcă" şi cu mine...
„Regele" era cam băut... Vorbise cât vorbise şi îşi trăsese şapca lui cadrilată peste frunte, semn că voia să doarmă şi chiar şi aţipise sforăind uşor-uşor...
...Primul care îl cunoştea bine pe cel de al doilea începuse să-mi vorbească despre el cu voce tare, fără să se sinchisească, semn că ştia că de obicei insul adormea buştean... Că avea trei neveste şi că şi el, ca „rege", era tot cu damele lui ca Feri, ca „regele" cu care semăna leit - nasul, bărbia, f
