Nu cred că supervoinicul deschide un nou orizont
Vă place Soderling? Nu e o întrebare atît de complicată ca aceea dacă vă place Brahms… Totuşi îndrăznesc să o pun după ce supervoinicul suedez l-a învins pe Federer. Repede aş spune că mai mult decît Soderling mi-a plăcut rezistenţa lui Almagro în meciul cu un Nadal răvăşitor pînă miercuri. Nu vreau să manipulez pe nimeni, cu atît mai puţin pe mine, dar Soderling nu-mi zice mai mult decît că avem în el un nou prototip din clasa rachetelor bătac. Nu e deloc puţin, nici peiorativ. Dacă nu e mai bun decît Federer, a dat mai tare decît el; la acest nivel contează foarte mult, dar nu e obligatoriu să dăm răcnet că a fost detronat regele, extraterestrul, cel mai bun din toate timpurile, şi că astfel ni se deschide un nou orizont. Soderling nu deschide un nou orizont (mai degrabă Nadal!) după cum Federer nu e de măsurat cu absolutul.
De o lună şi jumătate am pus deoparte interviul acordat de Mats Wilander Luminiţei Paul, pentru Gazeta noastră, - este tot ce am citit, în româneşte, mai inteligent despre tenisul de azi. Faza cea mai intensă a dialogului a fost eschiva lui la “întrebarea deceniului”: este Federer cel mai mare jucător din istorie? Mats nu a răspuns repede, căci “e dificil de spus”; a temporizat, invocînd schimbările care au avut loc în domeniul tehnic, al rachetelor, al echipamentului, al ghetei, al psihologiei, a acceptat că Roger “este mai mare decît McEnroe, chiar Laver şi decît am fost eu”… Dar, şi aici atenţie!, mai important dacă este cel mai bun din toţi cîţi au fost este faptul că domină ca nimeni altul, mai apăsător decît Borg, Sampras sau Laver, tenisul timpului său. “Oricît e de dificil de spus, Roger Federer este numărul 1 în tenisului de astăzi”. Subliniez: de astăzi. E tot ce se poate afirma inteligent: nu e supremul de cînd se bate o minge peste un fileu, nu e invincibil, ci doar dom
