Când vine 31 mai – şi vine repede („anii trec ca apa“) – observăm că numărul fumătorilor nu scade, aşişderea al celor răpuşi de acest nemilos obicei (30.000–40.000 de decese/an în România). O emoţie a complexului de neputinţă ne cuprinde, în ciuda atâtor eforturi continue făcute de instituţiile de stat şi societatea civilă, rămase, din păcate, sterile. Avem lege de profil şi dispoziţii de aplicare, interdicţii şi planul MS „Stop fumat!“, plus exemplul pozitiv al majorităţii populaţiei nefumătoare. Şi totuşi, efectul acestora este contaminat de un fenomen de viaţă greu de combătut. Anume, acela că în locul fumătorilor ce renunţă la obicei şi al zecilor de mii de decedaţi, vin din urmă valurile de fumători formaţi în mediul şcolar. (...)
Cu diploma de bacalaureat într-o mână şi ţigara între degete, adolescenţii sunt în proporţie de 25–40% dependenţi de fumat. Din şcoală, efectele căutate ale nicotinei le facilitează, după cum declară, anumite stări neuropsihice (uşurinţa în concentrare la învăţat, alinarea în situaţii de încordare, ideaţie şi bună dispoziţie în ambianţa cercurilor prieteneşti ş.a.m.d.). Dar acestea sunt stări asigurate de fiziologia normală a corpului omenesc ce pot fi atinse cu uşurinţă printr-un simplu stil raţional de viaţă (echilibru între muncă şi repaus, alimentaţie cumpătată, programarea sistematică a activităţilor de concentrare în alternanţă cu cele de relaxare, respectarea cu stricteţe a igienei individuale şi a orelor de somn, evitarea conflictelor minore etc.). Un astfel de mod de existenţă învăţat din fragedă vârstă favorizează deprinderile cumpătate ce duc în final exact la efectele căutate… prin fumat. În noua sa orientare, Liga Contra Tabagismului (LCT) vizează educaţia solidă, sistematică a ti Publicitate neretului în şcoli, cu privire la efectele nocive ale fumatului asupra sănătăţii. Nu numai la orele de
