Sigla este un cultism cu oarecare vechime in limba română (mult peste un secol), a cărui etimologie multiplă este atribuită fr. sigle şi pluralului lat. sigla. Dicţionarele româneşti semnalează un singur sens al siglei: succesiune de litere iniţiale ale unor cuvinte frecvent utilizate. CFR este cea mai cunoscută şi des invocată siglă. Dar şi litera B din numerele autovehiculelor, care arată că au fost inmatriculate in Bucureşti, tot siglă este.
Acronimul (din fr. acronyme, la rândul lui din engl. acronym), mult mai nou nu numai in română, ci şi in franceză (1968) şi engleză (1943), este o siglă de tip special, citită ca un cuvânt intreg - şi nu pe litere, ca sigla. UNESCO sau ONU sunt acronime pentru că nu trebuie să fie literate, in timp ce OZN, citit o-ze-né, este o siglă. Acronimia formează cuvinte noi nu numai prin alăturarea iniţialelor unor secvenţe de cuvinte, ci şi prin alăturarea silabelor din cuvinte diferite. Modem, creat in engleză din mo(dulator) + dem(odulator), sau sonar, creat din so(und) na(vigation) r(anging), sunt acronime. Procedeul acesta de formare a cuvintelor nu a fost folosit inainte de secolul al XX-lea decât de ezoterişti.
Spre deosebire de sigle şi acronime, abrevierile sunt convenţii de prescurtare a unor cuvinte sau grupuri de cuvinte pentru a ocupa mai puţin loc in scris sau a fi scrise mai rapid. Dl pentru "domnul" sau BC pentru "Bacău" sunt abrevieri.
După ce am delimitat-o de acronime şi de abrevieri, să revenim la siglă, pentru a semnala imbogăţirea ei cu noi sensuri, datorate confuziei sau neştiinţei (ca să nu spunem inculturii).
Din 29 de contexte pe care le-a intors motorul intern de căutare al publicaţiei elitiste "Dilema veche", numai 6 (dintre care 2 ale unor filologi de rasă) folosesc sigla corect, cu sensul consacrat şi consfinţit de dicţionare (şi nu ne referim aici numai la cele româneşti). I