Ioan Rotaru face parte din acea categorie de oameni care a „vâslit” ani de zile împotriva curentului care-l purta spre un teritoriu profesional nedorit. În rubrica „meserie” din cartea de muncă a hunedoreanului scrie maistru de sunet. În mod normal, la un spectacol, Ioan Rotaru struneşte 8.000 de waţi.
Profil:
Născut. 13.02.1971.
Educaţie. Şcoală profesională de prelucrător prin aşchiere.
Experienţă. Opt ani pe funcţia de maistru de sunet la teatrul devean.
Familie. Căsătorit, un copil.
„De mic am vrut să lucrez cu sunete, cu muzică. Am terminat însă o şcoală profesională de prelucrători prin aşchiere. Am lucrat cinci ani de zile la strung, timp în care, în particular, m-am perfecţionat în echipamente acustice, mixere şi boxe de tot felul. Am alcătuit şi o mică formaţie muzicală cu care mai câştigam un ban cântând în diferite localuri. În acea perioadă, am avut numeroase tentative nereuşite de a evada spre o meserie mai apropiată de lumea artistică la care visam”, spune Ioan Rotaru.
Bombe cu decibeli
În anul 2001, însă, hunedoreanul a reuşit să ajungă acolo unde şi-a dorit: a fost angajat maistru de sunet la teatrul de estradă din Deva. El spune că, spre deosebire de practica generală, a fost angajat pentru ceea ce ştia să facă, nu pentru diploma deţinută. Orice discuţie pe teme profesionale cu Ioan Rotaru este o lecţie despre sunet. Treaba hunedoreanului este ca din mixerul cu 24 de canale pe care-l struneşte să obţină o sonorizare bună a spectacolului indiferent unde se consumă momentul artistic. Fără un sunet bun, orice reprezentaţie este sortită eşecului. „Acustica sălii depinde de arhitectură, suprafaţa vitrată, materialul din care sunt făcute zidurile. Betonul îmi întoarce violent sunetul în sală. Prea multe geamuri îl disipă. Un spectacol muzical trebuie echipat cu 16 boxe minim pentru redarea fidelă a timb
