Fondatorul grupului Divertis spune că oraşul din inima Moldovei are „un aer smerit” care se simte în timpul marilor praznice religioase. Sursa: Răzvan Vălcăneanţu

Umoristul Toni Grecu, care s-a născut la Iaşi în urmă cu 50 de ani, a povestit, pentru EVZ, că, în adolecenţă, locul său preferat era pe terenul de sport al liceului „Costache Negruzzi”, unde au învăţat printre alţii Eugen Lovinescu şi Ionel Teodoreanu. Ca student, îi plăcea să stea pe gardul de la universitate unde „agăţa fete şi râdea ore întregi cu colegii care chiuleau de la cursuri”.

Toni Grecu descrie Iaşiul ca pe un oraş, prin excelenţă, romantic, spiritual şi cultural. În fiecare an, el vizitează bojdeuca lui Creangă şi spune că, printre perlele oraşului, se numără şi Catedrala Mitropolitană, teiul lui Eminescu sau bulevardul Copoului, cu aleile lui nesfârşite.

Inginer de profesie, absolvent al Facultăţii de Electronică şi Telecomunicaţii, din „capitala” Moldovei, Toni Grecu a înfiinţat grupul Divertis în 1981, pe care l-a condus vreme de 27 de ani.

Cum a fost copilăria în oraşul Iaşi?

Aproape toate amintirile mele legate de Iaşi îmi sunt dragi. Perioada în care am fost copil, am petrecut-o într-un cartier de case, populat cu oameni simpli şi foarte veseli, meşteşugari, muncitori, babe, moşnegi, beţivi, ţigani cu gaşca aferentă de plozi neastâmpăraţi şi pusi pe şotii.

Fotbalul pe caldarâm şi spartul geamurilor de la veranda lui Mihai frizerul, furatul caiselor şi strugurilor din curte de la Moş Bârligă, ruptul florilor din grădina doamnei Herman, spectacolele de balet involuntar oferite de tanti Jana, când venea beată de la crâşma sau pocnitorile cu trotil executate de nea Dionisie la strung, care făceau să se dărâme pereţii caselor, când mergeam cu uratul, sunt lucruri greu de uitat. O lume săracă, izolată, cu orizonturi înguste, dar e