L-a cunoscut pe gânditorul român Petre Ţuţea în ultimii ani de viaţă ai acestuia. De la el a învăţat valoarea, importanţa credinţei şi a neamului.
Este membru al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Galaţi. A obţinut premiul I şi premiul Editurii Litera la Festivalul de poezie "Moştenirea Văcăreştilor", Târgovişte, 1993; premiul al III-lea la Festivalul de poezie "Lucian Blaga", Sebeş-Arad, 1995; premiul revistei "Poesis" la ediţia a II-a a Concursului naţional de poezie "Gheorghe Pituţ", 1997.
Are publicate 4 cărţi: Dulcele timp pentru răpunerea răilor, Frumosul măturător al băilor, Cu Wittgenstein la mânăstire, Nişte prieteni şi Hrist.
A scris articole, versuri, eseuri, interviuri în revistele: "Noduri şi Semne", "De cuvinte", "Martyria", "Piaţa Universităţii", "Contemporanul", "Antares", "Akademia", "Poesis", "Tomis", "Convorbiri literare", "Poezia", "Viaţa românească".
Discipolul lui Petre Ţuţea
Poate una din întâlnirile cele mai importante ale lui Iulian a fost în perioada când l-a cunoscut pe gânditorul român Petre Ţuţea. În volumul "Între Dumnezeu şi neamul meu" a publicat două dialoguri cu Petre Ţuţea, şi anume „Despre misterul Creaţiei" şi „Templul".
„Auzisem de Ţutea de la un prieten literat cu care băteam cenaclurile Bucureştiului cu câţiva ani înainte de 1990. Mi-a spus atunci că Ţutea ar fi mai important decât Noica, numai că ar avea un cusur: în mijlocul frazei despre idealismul transcendental kantian se opreşte si zice: "iar noi, românii, trebuie să ne punem tunurile pe Carpaţi împotriva ruşilor!". Era desigur, un fel de poantă care sublinia pozitia politica anticomunistă a lui Ţutea. Nu am fost atunci la el (regret asta!), ci abia dupa 1990, în contextul evenimentelor din Piaţa Universităţii, ocazie cu care am cunoscut o serie de alţi oameni, scriitori, filosofi, teologi. Ţuţea spunea că "Adevărul este Dumn
