A fost Blaga un Don Juan? In pofida unei conotaţii frivole a termenului, am putea socoti că da. Rămîne să stabilim profilul donjuanesc al personalităţii sale, drept care vom recurge la disocierea pe care exegetul spaniol Ramiro de Maeztu a operat-o în cadrul categoriei. Potrivit acestuia, „adevăratul Don Juan" e cinic, infatuat, epicureu, dominat de nesaţiul satisfacţiei fizice imediate.
Dar există şi un Don Juan atipic, specific Nordului romantic, individ introvertit, care se află mereu în căutarea femeii ideale, a unui miraj ce constituie în sine o împlinire. Blaga aparţine celui de-al doilea tip. „Aventurile sale de care s-a făcut caz, întrucît răspundeau poftei de senzaţional legate de un om altminteri sobru, dînd impresia unui echilibru „olimpian", se bizuiau din ce în ce mai puţin pe impulsul carnal, în favoarea unor transfigurări absorbite în viziunile creatoare, purtînd pecetea structurii sale mytho-poetice. O pe cît de atent documentată pe atît de atracţioasă cercetare închină Zenovie Cârlugea „muzelor" lui Blaga. Alcătuind un cvintet, prezenţa unor Cornelia Blaga, Domniţa Gherghinescu-Vania, Coca Rădulescu, Eugenia Mureşanu, Elena Daniello s-a întreţesut nu doar cu biografia ci şi cu opera autorului Laudei somnului, în calitate de „pasiuni" (e o recunoaştere blagiană), ce-au reverberat succesiv în stihuri erotice şi, e de presupus, în întreg tonusul creator al acestuia.
Aparent, Blaga era dispus să practice o reducţie a femeii în sensul condescendent al superiorităţii masculine, aşa cum s-a manifestat bunăoară în Grecia antică sau în Evul Mediu, excluzînd-o din sfera complicaţiilor intelectului. Aceasta ar fi fost doar o fiinţă fermecătoare, un soi de „fluture" al biologiei umane. În realitate, lucrurile au stat, în majoritatea cazurilor, altminteri. Cea care i-a fost soţie, Cornelia, născută Brediceanu, era o intelectuală