Dacă aş fi fost de pe altă planetă, aş fi spus că Jean Michel Jarre a cântat pe limba mea… Un show uriaş într-o sală pitică. Un concert al unui veteran de 62 de ani, care încă îi face invidioşi pe mai tinerii săi colegi de breaslă. Concertul pionierului muzicii electronice a avut toate ingredientele unui spectacol reuşit : lasere hipnotizante, jocuri de lumini spectaculoase, în culori neobişnuit de aprinse şi sunete stranii, venite parcă din spaţiu. O cronică RFI România.
Dacă aş fi fost de pe altă planetă, aş fi spus că Jean Michel Jarre a cântat pe limba mea… Un show uriaş într-o sală pitică. Un concert al unui veteran de 62 de ani, care încă îi face invidioşi pe mai tinerii săi colegi de breaslă.
Concertul pionierului muzicii electronice a avut toate ingredientele unui spectacol reuşit : lasere hipnotizante, jocuri de lumini spectaculoase, în culori neobişnuit de aprinse şi sunete stranii, venite parcă din spaţiu.
Francezul a demonstrat însă că nu e un extraterestru şi că se apropie uşor de fanii din tribune : Jean Michel Jarre a intrat în sală printr-un colţ al unei peluze. Oamenii l-au înconjurat imediat. Îmbrăcat în negru şi parcă prea suplu pentru vârsta sa, artistul a bătut palma cu zeci de spectatori entuziaşti, în drumul său până pe scenă.
Chiar dacă vorbele sale, rostite în franceză, engleză, dar şi română puteau părea banale ("Mulţumesc că aţi venit, şi eu vă iubesc, sunteţi un public extraordinar !"), francezul a afişat o căldură aparte, care a vrăjit audienţa încă din prima secundă.
Melodiile au fost alese perfect : o combinaţie ideală de vechi şi nou. Aşa cum era de aşteptat, piesele celebre din anii '70, '80, '90 au făcut senzaţie. Dacă la concertul din 2009, spectatorii au fost puţin apatici la început, dezlănţuindu-se de-abia după vreun sfert de oră, de data aceasta, publicul a explodat încă de la prima melodie.
Jo
