Din perspectiva istorica, Traian Basescu se apropie cu mare viteza de momentul in care ar putea spune ca o infrangere eroica in alegerile din decembrie ar fi fost preferabila victoriei urmata de prabusirea pe toate planurile.

De fapt, Traian Basescu se indreapta spre un imens esec in toate cele pe care le-a pretins si le-a promis. Asa cum arata acum lucrurile, nu are nicio sansa sa reformeze statul, in schimb are toate sansele ca Romania sa experimenteze sub mandatul sau falimentul economic. Romanii au trait o vreme bine, dupa cum le-a urat domnia sa, insa platesc acel bine iluzoriu printr-un rau ce se anunta din ce in ce mai crunt.

Nu numai ca nu a invins corputia si nu a umplut "tepele" din Piata Victoriei, ci partidul sau se dovedeste corupt si clientelar pana in maduva oaselor. Si-a inceput ascensiunea politica fulminanta, denuntand mafia lui Adrian Nastase si sfarseste prin a se baza pe o consistenta parte a ei, pentru a-si pastra majoritatea.

A inceput de mana cu Monica Macovei si sfarseste de mana cu Elena Udrea, devenita principalul sau reprezentant si purtator de mesaj. Cum a ajuns aici omul care in 2004 concentra, poate, cel mai mare capital de incredere publica din ultimii 20 de ani, omul care a castigat, in total, cele mai multe scrutine directe din istoria Romaniei?

Explicatiile sunt multe si compelxe. Presedintele a vrut, dar a fost impiedicat, vor spune sustinatorii sai, cati au mai ramas. In parte, poate ca da, dar nu e nicio glorie sa ramai in istorie drept presedintele care a vrut, dar mereu n-a putut, asa cum a ramas primarul Traian Basescu. Oamenii l-au ales ca sa poata si sa faca, nu ca sa se scuze.

De fapt, cred ca intreg acest esec, ce se profileaza tot mai amenintator, are la baza un pacat originar: Traian Basescu si-a incalcat principiile, daca a crezut vreodata cu adevarat in ele, s