Unul dintre cele mai importante evenimente din domeniul artelor vizuale româneşti este expoziţia Centenar Ţuculescu de la Art Society, deschisă pînă pe 20 iunie. Cu prilejul lansării la Institutul Bancar Român a Indexului ArtMark, catalog de randamente anuale ale celor mai tranzacţionaţi artişti români în perioada 1995-2009, am întîlnit-o pe doamna Ruxandra Garofeanu, specialist ArtMark şi curator al amintitei expoziţii, care a avut amabilitatea de a ne oferi un interviu în exclusivitate despre cele două acţiuni în care este implicată. Înainte de orice altceva, vă invit să ne dezvăluiţi, informal, cum aţi luat contact cu Ţuculescu – cu omul şi cu opera sa. Întîlnirea cu Ţuculescu s-a produs pe vremea cînd eram în facultate. Adina, una dintre cele trei fete ale lui, care a făcut sculptură, îmi era colegă de an. Prin ea am cunoscut o parte din creaţia tatălui. Apoi, colindînd muzeele cu reportofonul în mînă, deoarece în perioada timpurie lucram la Radio, am ajuns la Craiova, unde se încropise, în 1970, datorită doamnei Ţuculescu, cea mai importantă colecţie de lucrări ale maestrului. De aici am pornit. Dincolo de importanţa marcării centenarului, care ar fi argumentul forte al expoziţiei pe care o propuneţi? În 1938, la prima expoziţie personală de la Ateneul Român, presa a scris despre „cazul Ţuculescu“. În afara centenarului, am dorit să ridic întrebarea dacă mai este Ţuculescu, astăzi, un „caz“. Am încercat să descifrăm mai ales perioada totemică (idee la care subscrie şi Magda Cârneci, după cum mi-a spus într-o discuţie paralelă). Există şi componenta inedită: aţi văzut pentru prima dată la Art Society un caiet cu desene cu animăluţe, care nu mai fusese niciodată expus. Avem, apoi, trei ipostaze de autoportret care, de asemenea, nu mai fuseseră văzute în original de către public. Sînt multe lucruri de acest fel, iar senzaţia de noutate este covîrşitoare. O p