Sunt atât de mici, încât este greu de crezut că pot avea un impact major. Şi, totuşi, s-a dovedit că nanobacteriile, printre primele organisme de pe Pământ, sunt implicate în apariţia unor boli uneori fatale.
În urmă cu aproape 30 de ani, atunci când au fost descoperite în culturi de sânge uman şi de bovine, se credea că este imposibil ca aceste particule, numite acum nanobacterii, să fie cu adevărat vii. Aceasta deoarece dimensiunea lor este sub limita cunoscută de existenţă a vieţii (cel puţin 200 de nanometri), astfel încât să se poată forma un lanţ ADN. Au existat chiar voci care susţineau că nanobacteriile sunt de fapt cristalizări ale mineralelor şi ale moleculelor organice, de aceea sunt cunoscute şi sub denumirea de „nanoparticule calcifiate".
Cu toate acestea, cercetătorii au descoperit că aceste particule sunt capabile să se înmulţească în anumite medii de cultură, replicându-se autonom. Totuşi, deşi acest lucru ar putea fi o dovadă că nanobacteriile sunt într-adevăr organisme vii, replicarea poate fi pusă pe seama unor procese chimice sau fizice. În plus, în urma testelor de laborator, nu s-au putut identifica proteine sau material genetic în interiorul nanobacteriilor. Şi, astfel, aceste particule rămân încă o enigmă în lumea ştiinţifică, deşi există certitudinea că sunt implicate în declanşarea unor boli.
Asociate cu afecţiuni severe
De-a lungul timpului, studiile au arătat că prezenţa nanobacteriilor în organism poate fi asociată cu probleme serioase de sănătate, precum dezvoltarea calculilor renali şi a celor prezenţi în vezica biliară, a anevrismului (dilatare a peretelui unui vas sanguin) sau a cancerului ovarian. Implicarea acestora în apariţia unor boli a fost descoperită în anul 1998, când cercetătorii au observat că în jurul particulelor de nanobacterii se formează cruste de fosfat de calciu, acestea jucând un rol în
