Prima ediţie, una cu manifest încorporat, a încercat să pună accent pe calitate, să introducă un concept de promovare şi să ocolească un clişeu organizatoric care spune că numai dacă sînt bani e loc pentru toată lumea (deşi toată lumea înseamnă, mai mereu, confuzii valorice sub aceeaşi umbrelă). Am fost întrebat ce-nseamnă „alternativul“ din titlu. Dacă nu cumva e opus tradiţionalelor hale de desfacere a cărţilor, poveştilor cu topuri de vînzări şi recorduri de audienţă. Nici vorbă. Alternativ vine de la alternativă. În loc de 1001 de cărţi, 101 edituri şi autori la normă, am selectat cîteva titluri, scriitori de primă mărime, cărora li s-a aplicat conceptul TAC de promovare. Cînd n-a fost un documentar, a fost o lansare, cînd n-au fost materiale audio, am trecut la lecturi live, cînd autorul nu putea ajunge, s-a apelat la o lansare prin telefon (Marin Mălaicu-Hondrari). TAC încearcă să spulbere ideea că un program nu poate fi făcut pentru că e greu să aduci (costurile de transport, deconturi de justificat) toţi autorii de care e nevoie pentru o anumită temă. Nimic mai fals. Audio, video, înregistraţi şi filmaţi, ei s-au regăsit în faţa publicului într-o formulă de salon literar de carte şi cinema. Nu întîmplător, ediţia inaugurală a fost lungă. Zeci de evenimente, derulate în peste 24 de ore de program. Asumarea unui asemenea program era necesară tocmai pentru a crea diversitate şi opţiune publicului. Au fost evenimente cu 15 oameni în Sala Oglinzilor, după cum au fost şi proiecţii cu peste 50 de vizitatori. Intenţia nici nu era să aducem lumea ca la stadion, pe reclamă ieftină şi public personal. Aşa cum invitaţii au fost aleşi pe sprînceană, partenerii au fost selectaţi cu grijă: Radio România Cultural (care ne-a furnizat materiale audio din fonotecă, special pentru spectatorii fideli), România literară, Observator cultural, Suplimentul de cultură, Ziarul