Ultima modă românească în materie de nuntă, „Dansul pinguinului" nu este o creaţie neaoşă, ci o prelucrare a unui joc şi a unei melodii finlandeze. Dansul se numeşte „jenka", iar în România a ajuns, cel mai probabil, prin versiunea lui grecească, numită „gianka". De asemenea, linia melodică a piesei româneşti este inspirată dintr-un cântec finlandez din anii '50 pe care nordicii dansează jenka.

Cariera americană a „Pinguinului"

Etnomuzicologul Elena Şulea, de la Institutul de Etnografie şi Folclor „Constantin Brăiloiu", certifică această ipoteză, în special în ce priveşte dansul, a cărui istorie este una ramificată şi sinuoasă: „Din Finlanda, jenka a fost promovat ca dans de societate de o şcoală din San Francisco, sub denumirea de «bunny hop», pentru ca imediat să fie preluat de orchestra trompetistului Ray Anthony, care a lansat piesa „The Bunny Hop" în 1952, păstrându-i secţiunea ritmică, nu şi pe cea melodică". Faptul poate fi probat printr-o secvenţă dintr-un film din anii '90 cu Johnny Depp, „Cry Baby". Secvenţa arată o mulţime executând un impecabil „dans al pinguinului" - în realitate, nu era vorba de dansul românesc, ci de „bunny hop", ruda sa din Statele Unite.

„Astfel, denumirea de «bunny hop» sau «jenka» desemnează azi un stil de dans, nu însă şi o anumită linie melodică. Dansul, în timp, a mai suferit adăugiri de paşi, însă doar cel scenic. Ajuns la germani, jocul este catalogat drept polka; la greci, îl găsim sub numele de «gianka»", încheie Elena Şulea. Cel mai probabil aceasta este filiera prin care dansul a pătruns în România, în virtutea afinităţilor balcanice şi a rolului de model pe care îl are Grecia în dezvoltările artistice populare orientale de la noi.

Două melodii, una finlandeză şi alta grecească, seamănă cu „Pinguinul"

În ce priveşte muzica, etnomuzicologul este mai rezervat, spunând