Combat manifestările alergice şi previn complicaţiile acestora, dar prezintă şi efecte adverse, motiv pentru care administrarea lor trebuie făcută cu prudenţă.
Atunci când un factor agresor ajunge în organism, cum ar fi polenul, veninul de insecte sau unele substanţe din alimente, sistemul imunitar reacţionează prin eliberarea de histamină din celule specializate. Aceasta ajută organismul să se adapteze la substanţele străine, producând modificări la nivelul vaselor de sânge, musculaturii bronhiilor şi altor ţesuturi.
În mod normal, aceste modificări sunt asimptomatice, însă la persoanele alergice, histamina se eliberează în cantităţi exagerate, ceea ce duce la supărătoarele manifestări: strănut, tuse, lăcrimare, rinoree (secreţii nazale), mâncărimi şi urticarie, înroşirea tegumentelor, creşterea frecvenţei cardiace şi dureri de cap.
Antihistaminicele blochează intrarea histaminei în celule, la diferite niveluri ale corpului. Cele care acţionează pe receptorii de tip H1 sunt indicate în profilaxia şi în tratamentul alergiilor. Cele care blochează receptorii H2, localizaţi la nivelul stomacului, scad secreţia gastrică, fiind folosite în terapia ulcerului.
Pot da somnolenţă
Antihistaminicele anti-H1 de primă generaţie provoacă sedare, somnolenţă şi scăderea capacităţii de concentrare, motiv pentru care se administrează doar seara. Aceste efecte apar din cauza acţiunii lor la nivelul centrilor nervoşi din creier.
Cea de-a doua generaţie de antihistaminice au o moleculă care străbate mult mai greu bariera hemato-encefalică (dintre vasele de sânge şi creier), motiv pentru care au efect sedativ mai redus şi se pot administra în timpul zilei. Cine nu le poate lua
Antihistaminicele anti-H1 de primă generaţie pot provoca uscăciunea gurii, constipaţie, aritmii cardiace şi tulburări de acomodare vizuală. Ele sunt contraindicate perso
