Prozator si memorialist din cei mai interesanţi, descendent al unei familii de nobili autentici, cu o biografie care traumatizează până si la lectură, Ştefan J. Fay (n. 1919 - m. 2009) reprezintă un caz singular în literatura română.
Cărţile sale, Moartea baroanei (1988), Sokra teion sau Mărturie despre om (1991) si Caietele unui fiu risipitor (1994), l-au impus, definitiv, ca pe una dintre cele mai profunde si mai acute conştiinţe ale culturii române.
Recent, istoricul şi criticul literar Ilie Rad (n. 1955), publică o fascinantă carte, De amicitia. Scrisori trimise de Ştefan J. Fay (1988-2009). Volum omagial la împlinirea de către Ştefan J. Fay a vârstei de 90 de ani. Prefaţă de Irina Petraş. Cluj-Napoca, 2009, în care sunt transcrise, adnotate si amplu comentate două sute de epistole trimise din diverse oraşe ale Europei cărturarului din Cluj.
Într-o epistolă din 7 decembrie 2008, Nisa, afirmă că posedă un însemnat număr de scrisori trimise unor personalităţi distincte ale literaturii şi culturii române, printre care menţionează pe Ion Jalea, Corneliu Baba, Petru Comarnescu, Zina Molcuţ, Laurenţiu Fulga, Cella Serghi, Irina Petraş şi, evident, Ilie şi Doina Rad.
În cercetările mele am descoperit, de curând, patru epistole1, necunoscute până acum, ale lui Ştefan J. Fay, din anii 1983-1985, trimise Zinei Molcuţ (m. 1930 - m. 2004), universitară de prestigiu continental şi excelentă cunoscătoare a simbolismului european şi românesc.
Prima epistolă, şi cea mai importantă, ce se publică aici, se constituie, de fapt, într-un microeseu despre cartea Zinei Molcuţ -Simbolismul european2, care a suscitat interesul istoriei şi criticii literare prin intervenţiile de autoritate ale lui Şerban Cioculescu, Dumitru Micu, Paul Cornea, Irina Mavrodin şi Şerban Foarţă.
Disocierile fine şi interpretări
