Recunosc că nu mă pricep la chestiuni legate de evaziune fiscală şi că sunt obişnuită să jonglez mai mult cu cuvintele, decât cu cifrele . Pot însă să observ şi să comentez cum controlul ANAF de la Realitatea Media şi concluziile sale au învrăjbit jurnaliştii. Taberele devin clare, nu mai sunt jurnaliştii împotriva puterii sau a mogulilor, sunt jurnaliştii puterii împotriva jurnaliştilor anti-putere, jurnaliştii mogulilor portocalii împotriva jurnaliştilor mogulilor de alte culori, fără nicio legătură cu taxele plătite la stat.

Astfel, Mircea Marian vituperează, în Evenimentul Zilei, la adresa jurnaliştilor plătiţi pe drepturi de autor. S-o fi schimbat sistemul de plată a jurnaliştilor la ziarul cu bulină? Nu ştiu, dar Naşul Moraru, de la B1 tv (postul tv soră acum a EvZ), le recunoştea colegilor mei de la REALITATEA.NET că ““Eu personal primesc bani printr-un contract de producţie pe firmă” şi că este normal ca jurnaliştii să fie plătiţi pe drepturi de autor. Cum ar veni, eu aş spune că e bine să arunci tu primul piatra, dar nu când lucrezi într-o seră de sticlă.

Pe urmă, Mircea Marian scrie despre noi, jurnaliştii, care ne credem”o castă care-şi poate permite aproape orice – inclusiv şmecherii fiscale, la limita legii – şi nimeni nu are dreptul să ne verifice.” Nu şmecherii ilegale, în primul rând. În al doilea rând, probabil că aşa o fi de la un anumit nivel în sus. La jurnaliştii ăia plătiţi cu zeci de mii de euro sau sute de mii de euro.

La nivelul de jos, la reporterul care aleargă pe teren şi la redactorul care stă cu nasul în calculator toată ziua de-i fac ochii ca la jocuri mecanice, plata pe drepturi de autor nu e nicio şmecherie. Dacă vei apuca să ajungi la pensie vei primi, probabil, pensia minimă socială, dacă nu pui bani deoparte, iar dacă vrei să faci un credit (da, o perspectivă destul de absurdă în perioada asta, dar trebu