Mi-am permis săptămâna trecută, din acelaşi colţ de pagină, să fac o propunere. Ca Patriarhului Bisericii Ortodoxe Române să i să spună „Sanctitatea Sa” şi nu „Prea Fericite”. Asta mai ales că anul acesta se împlinesc 125 de ani de autocefalie şi 85 de ani de patriarhat.
Unii au primit această propunere de titulatură cu mare bucurie, alţii au privit-o mai sceptic. Înalt Prea Sfinţitul Calinic, arhiepiscopul Argeşului şi Muscelului, a fost încântat. Mitropolitul Olteniei, ÎPS Irineu, perfect de acord: „E corect, dragă frate, doar eu la întronizarea mea i-am spus Sanctitatea Voastră”. Şi alţii, precum PS Ioachim, PS Corneliu, au îmbrăţişat ideea.
Alte voci din Biserică n-au fost la fel de încântate. Unele pentru că nu-l au la inimă pe actualul întâistătător – şi n-au înţeles că aici nu este vorba de o persoană, ci de instituţie în sine. Altele, pentru că s-au obişnuit cu titulatura de „Prea Fericit” şi, nestudiind, cred că sunt posesorii adevărului suprem. Şi că niciodată Patriarhul României nu a avut această titulatură!
Hai să facem recurs la istorie, pentru că aşa este normal când întâmpinăm greutăţi. Mai exact, la revista oficială „Biserica Ortodoxă Română” (BOR), pe care o aveau la îndemână şi cei care au criticat - fără să cerceteze deloc - ideea.
Iată ce telegramă găsim în BOR, buletinul oficial al Patriarhiei Române, anul LXVII, nr. 5-6, maiiunie 1949, pag. 54: „Sanctităţii Sale, Patriarhului Justinian, Bucureşti. Hristos a înviat. Primiţi sărutarea mea în numele lui Hristos cel înviat. Să fie El în mijlocul vostru prin harul Său. Moscova, 22 Aprilie 1949, + Alexei, Patriarh”. Deci cei care au vorbit de idee slavă, rusească, s-au înşelat amarnic, din moment ce Patriarhul Moscovei şi al Întregii Rusii i se adresează Patriarhului Justinian cu „Sanctitatea Sa”!
În acelaşi an, Patriarhul Catolicos a toată Gru
