Ne inoculăm în mod repetat neadevăruri sau negăm evidenţa ca să facem faţă realităţii înconjurătoare. Scăpat de sub control, acest mecanism poate duce la gesturi extreme, spun psihologii.
Cum putem combate dependenţa de ţigari
Telefonul celular, sursă de stres
Cât de periculos este să ne alimentăm psihic cu neadevăruri şi de ce avem nevoie să recurgem la astfel de strategii mentale? Specialiştii spun că fiecare dintre noi face asta în diverse momente ale vieţii. O facem ca să depăşim un moment traumatizant - moartea cuiva drag sau despărţirea de partenerul de viaţă- sau pur şi simplu ca să ne cosmetizăm realitatea aşa cum dorim.
Freud era de părere că ne minţim ca să ne putem cenzura anumite impulsuri, dorinţe, neconforme cu normele sociale sau morale. Cele două impulsuri considerate de Freud dominante ale fiinţei umane - sexualitatea şi agresivitatea - au nevoie să fie cenzurate în realitatea înconjurătoare. Este momentul apariţiei acestui mecanism.
Deformarea realităţii
Un exemplu concret de negare a unui adevăr evident, la care recurgem fiecare dintre noi, fără excepţie, este atunci când moare cineva drag. Medicul specialist psihiatru Adina Bâtfoi povesteşte despre un pacient care a ajuns la camera de gardă a unui spital de psihiatrie în seara în care a aflat că sora lui a murit. "A făcut o criză de nervi imediat ce a aflat vestea, iar când şi-a revenit întreba dacă totul e în regulă cu sora lui. Se găsea într-o negare totală. Ştia adevărul, dar încerca să-l ascundă pentru că mintea lui nu-l putea accepta".
Evitarea confruntării cu adevărurile despre noi este o altă cauză a aplicării acestui mecanism prin care ne înşelăm deliberat pe noi înşine. „Când e greu să accepţi ceva, minţitul pare cea mai la îndemână opţiune", spune şi Dorothy Rowe, un psiholog şi scriitor de talie internaţională citat de cotidianul „Times". Rowe dă