- Diverse - nr. 565 / 5 Iunie, 2010 Cei care au impartit banane...gratuit, in campania anti-fumat, trecatorilor din centru, duminica, au stat foarte aproape de Al Bano. Acestia au fost avantajati la concert, fiind sositi cu doua ore inainte, spre deosebire de altii, intre care o anumita profesoara in (foarte vizibila) varsta, deloc simpatizata, de la masteratul UAT, Covataru, care a fost efectiv ridicata de jandarmi pentru ca a ocupat locurile rezervate, care oricum se eliberau pe parcurs. Tinerii din campania "O tigara in plus egal o viata in minus" de la asociatia crestina "Amicus" au prins loc pe scaun, l-au vazut si auzit perfect pe artistul asteptat de o viata in concert (expresia lui Ioan Chioreanu). Introducerea a fost realizata de orchestra Liceului de Arta, dirijor Eugen Albert, de la care am aflat ca va pleca in Anglia. Concertul din deschidere a continut in mod inedit muzica de promenada, de la valsuri de Johann Strauss, cu foarte cunoscutul refren "Cand era bunica numai atatica si mergea la bal"...pana la "Marsul magarilor"! Prezentatorul a spus ca lui Al Bano Carissi nu ii este indiferent cine si ce canta in deschidere, dar s-a declarat multumit de acest intro. Italianul a meritat asteptarea. Imbracat in blue jeans, avand, in contrast cu modestia, o valoare care intrece cu mult vocea lui Carerras, dar si a lui Domingo, a fost la fel de socat ca si multimea prezenta in acelasi numar ca si in 20 martie `90, dar aliniata smirna, dovedind civilizatia si convietuirea solidara a etniilor conlocuitoare, foarte iubitoare de limba italiana, un public de calitate, care cunostea si a cantat absolut toate piesele lui pe de rost. Desi unii duc dorul Rominei Power, de care viata l-a despartit, grupul vocal a fost omogen, fetele, OK, "Nostalgia" fiind cel mai frumos refren, pe care l-au repetat si in tinuta (tot) blue jeans dinaintea spectacolului, in repetitiile la c