Securitatea a fost o institutie ilegala, ilegitima si criminala de la inceputul si pana la sfarsitul ei.

Partidul a fost creierul sistemului represiv, iar Securitatea instrumentul care a pus in practica deciziile politice. Infiintata la mijlocul anului 1948, Securitatea si trupele sale speciale, ajutate de militie, a reprezentat principalul instrument al represiunii comuniste impotriva poporului roman. Securitatea a fost "bratul inarmat al partidului", menirea ei fiind aceea de a impune, prin teroare, dictatura comunista. Puterea Securitatii era fara limite. Avand in vedere scopurile sale, este o aberatie sa se aprecieze ca au existat "securisti buni" alaturi de cei rai. Toate cuvintele de mai inainte sunt citate ca atare din Raportul Comisiei prezidentiale pentru analiza dictaturii comuniste si din discursul presedintelui Traian Basescu de prezentare a raportului in Parlamentul Romaniei. Si totusi, la douazeci de ani de la caderea comunismului, in anul in care s-a votat si legea lustratiei, securitatea revine in actualitate si pare a trai a doua viata. Fiecare noua fila desecretizata din arhivele Securitatii este o surpriza si mai adauga un nume din elita intelectuala printre colaboratorii functionarilor raului. In ordinea dezvaluirilor, sase importanti oameni de cultura, Ion Caraion, Alexandru Paleologu, Constantin Noica, Stefan Augustin Doinas, Adrian Marino si Nicolae Balota au facut pactul cu diavolul. Toti au fost detinuti politici si au supravietuit mecanismului de zdrobit oase si constiinte al Securitatii. Constransi, uneori aparent convinsi, alteori inselati, au semnat angajamentul de colaborare. Unii l-au respectat, uneori cu exces de zel, altii au refuzat sa semneze delatiuni ca atare, dar au fost aliati obiectivi ai regimului. Unii au primit si bani, altii au facut-o pentru dreptul de a publica, fie si sub cenzura si in libertate supravegheata