Octavio Paz (1914 - 1998) este primul mexican recompensat cu Nobelul pentru Literatură. Distincţia i-a fost acordată „pentru a onora scrierile pasionate de orizonturi largi, caracterizate de inteligenţă senzuală şi integritate umanistă“.
Un Balzac al Egiptului
Nobel pentru un poet renegat
Octavio Paz s-a născut în 1914 în oraşul Mexico, într-o familie de intelectuali cu puternice înclinaţii liberale, fapt ce îi va influenţa în mod semnificativ evoluţia. Biblioteca uriaşă a bunicului din partea tatălui - un intelectual liberal de marcă al oraşului său şi unul dintre primii autori mexicani de romane ce tratează direct tema indiană - a fost sursa cunoaşterii în primii ani de viaţă ai lui Octavio Paz. Tatăl viitorului poet nu era departe de convingerile părintelui său. Un jurnalist activ politic, acesta se alăturase, împreună cu alţi intelectuali progresivi, revoltelor agrare conduse de Emiliano Zapata.
În 1937, în loc să-şi termine studiile de Drept, Paz pleacă în Spania, pentru a participa la al doilea congres internaţional al scriitorilor antifascişti. În plin război civil, se împrieteneşte cu scriitorii André Malarux şi André Gide. Când se întoarce acasă, un an mai târziu, cofondează o publicaţie literară numită „Taller", ce reunea scriitorii mexicani de generaţie nouă, care aveau să aducă un suflu nou literaturii naţionale.
De la activism la suprarealism
Paz publică primele volume de poezii încă din facultate - „Luna silvestre" (1933) şi „No pasarán" (1937). Orientarea de stânga apare devreme în scrierile poetului. Experienţele trăite în Spania şi identificarea cu cauza republicană transpar în versurile din volumul „Bajo tu clara sombra y otros poemas sobre Espana". (1937). În acelaşi an apare „Raiz del ombre" („Rădăcina omului"). La începutul anilor '40, primeşte o bursă Guggenheim şi pleacă în Statele Unite ale Americii pentru a
