Povestea Melaniei Mandas Vergu este cat se poate de reprezentativa pentru increngatura maligna de interese din societatea romaneasca, increngatura care ajunge sa maculeze inclusiv personaje de o aparenta impecabila moralitate si profesionisti autentici.

D-na Vergu a fost demisa din functia de consilier al ministrului Educatiei dupa ce s-a descoperit ca domnia sa este patroana unei firme aflata intr-o profitabila relatie de afaceri cu ministerul.

In urma contractului, finantat din fonduri europene, d-na Vergu a incasat bani fumosi, deocamda 1,5 milioane de lei, si si-a renovat din temelii casa personala ce functionaza ca sediu al fimei.

Absolut intamplator desigur, d-na consilier era si membru intr-o comisie a ministerului care se ocupa fix de domeniul vizat de contract.

Melania Mandas Vergu are perfecta dreptate atunci cand spune ca nu a incalcat nicio lege, pentru ca, intr-adevar, consilierii nu sunt tinuti de niciun fel de incompatibilitati.

Chestiunea nu este juridica, ci morala si, in fosta ei calitate de jurnalist, d-na Mandas Vergu ar fi sesizat-o si sanctionat-o fara cea mai mica dificultate.

Nu poti fi, in acelasi timp, de ambele parti ale baricadei, chiar daca nu ai neaparat calitatea de functionar public sau demnitar. Nu poti cere, in calitate de consilier, informatii de la rectori, informatii care, absolut intamplator desigur, sa fie utile si bunului mers al programului pentru care urmeaza sa incasezi remarcabila suma de 4 milioane de euro.

D-na Mandas Vergu invoca o campanie murdara dusa impotriva sa. Este posibil, avand in vedere comunicarea nu prea fericita pe care a avut-o cu liderii sindicali si atitudinea permanent clontoasa.

Este insa trist ca a oferit pe tava subiectul unei astfel de campanii. Nu a avut, pana la urma, nici macar puterea unei demisii de o