Ramona predă chimia, însă pasiunea ei este confecţionarea manuală a podoabelor din sticlă, lemn, metal sau pietre semipreţioase.

Deşi a ales deja o carieră care presupune multă seriozitate şi o aplicaţie clară către ştiinţele exacte, Ramona a descoperit că are talent într-un domeniu în care nu poţi reuşi fără inspiraţie şi mai ales simţ artistic. În viaţa de zi cu zi Ramona este profesoară de fizică şi de chimie la o şcoală generală din Constanţa, meserie pe care o practică din anul 2001. În timpul liber îşi foloseşte fantezia pentru a născoci bijuterii unicat, din lemn, sticlă, piele, metal, pietre semipreţioase şi panglici. Creaţiile sale au fost expuse la ultimul târg al obiectelor confecţionate de mână, organizat la Constanţa. Talent ascuns Şi-a descoperit talentul întâmplător, încercând să găsească o ocupaţie prin care să se elibereze de stres. „Obişnuiam să petrec ore în şir în faţa calculatorului. Mă jucam numai ca să mă calmez, deşi ştiam că nu e soluţia cea mai potrivită“, a povestit Ramona. Într-o zi a descoperit întâm-

plător „plastelina“, din care se face mulajul pentru bijuteriile din lut, arse în cuptor. „Aveam la îndemână o piatră foarte specială pentru mine, un cristal de stâncă, mov, pe care l-am cumpărat în voiajul de nuntă cu gândul ca într-o zi să o pun la un inel. Mi-am făcut inelul singură“, îşi aminteşte cu mândrie profesoara. Prima încercare a reprezentat şi prima reuşită. Nu a fost însă lipsită de peripeţii, cu toate că citise înainte, pe Internet, procedeul pe care îl are de urmat. „Am făcut montura şi am băgat-o în cuptor. Cuptorul meu ardea însă prea tare. În loc de nuanţa de mov pe care o voiam, a ieşit una mai intensă. Mi-a plăcut însă şi mai mult“, a spus artista. Rezultatul: un inel cu un cristal de stâncă flancat de doi trandafiraşi de un mov intens. Clientelă din Canada A prins curaj şi a trecut mai departe, la obiecte ma